calif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calife)

1. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți.

cancelar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cancellarius)

1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.).
4. lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare.
6. șef administrativ al unor universități din S.U.A.

chestor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. questeur, lat. quaestor)

1. magistrat roman care în perioada regalității îndeplinea funcția de judecător, iar în cea a republicii deținea funcții financiare.
2. șeful unei chesturi de poliție.
3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și securitate.

curion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. curion, lat. curio)

1. șeful unei curii romane.
2. preot care oficia sacrificiile unei curii romane.

dalai-lama

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dalaï-lama)

1. inv. șeful suprem al religiei budiste; marele lama.

guvernator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. governatore)

1. conducător al unui ținut, al unei colonii etc., care exercită puterea în numele șefului statului.
2. persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune.