Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chenillette)
1. mic vehicul militar blindat pe şenile, pentru transport de materiale şi de oameni pe câmpul de luptă.
2. vehicul uşor care rulează pe şenile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. autoblindata)
1. vehicul blindat, cu roţi sau cu şenile, înarmat uşor, pentru misiuni de recunoaştere, siguranţă et cetera; automobil blindat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autochenille)
1. autovehicul de transport pe şenile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (autoşenilă + -etă)
1. autocamion echipat cu roţi directoare în faţă şi cu şenile propulsoare în spate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + tun)
1. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe şenile, cu armament de artilerie puternic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr., rus. bulldozer)
1. maşină rutieră (pe şenile) cu o lamă în faţă, pentru săparea, deplasarea şi nivelarea pământului şi la deszăpezit.
2. presă orizontală de matriţat şi îndoit (la cald).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carmin)
1. s. n. materie colorantă de un roşu intens, din femela coşenilei.
2. adj. inv., s. n. (de) culoare roşie vie.