serpiginos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. serpigineux)

1. (despre erupţii) cu contur sinuos.

caduceu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caduceus, fr. caducée)

1. sceptru încolăcit de doi şerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea şi comerţul.

caracara

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer., sp. caracara)

1. şoim din zona tropicală a Americii, care trăieşte mai mult pe sol, hrănindu-se cu cadavre, şerpi, insecte şi moluşte.

colubride

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. colubridés)

1. (zool.) familie de reptile ofidiene reprezentând aproximativ jumătate din speciile de șerpi (majoritatea neveninoși) existente.

dragon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragon)

1. animal imaginat cu cap şi aripi de vultur, gheare de leu, trup şi coadă de şarpe.
2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din şerpi încolăciţi.
3. şopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescenţe ale pielii ca nişte aripi.
4. peşte marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare.
5. ambarcaţie cu două vele de suprafaţă mare; velă triunghiulară suplimentară.
6. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta şi pe jos.

echidnism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échidnisme)

1. intoxicaţie cu venin de şerpi.

erinii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érinnyes, gr. Erinyes)

1. (la greci) divinităţi ale infernului menite să pedepsească crimele, reprezentate cu părul răvăşit, împletit cu şerpi; (la romani) furii.