serpiginos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. serpigineux)

1. (despre erupții) cu contur sinuos.

caduceu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caduceus, fr. caducée)

1. sceptru încolăcit de doi șerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea și comerțul.

caracara

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer., sp. caracara)

1. șoim din zona tropicală a Americii, care trăiește mai mult pe sol, hrănindu-se cu cadavre, șerpi, insecte și moluște.

colubride

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. colubridés)

1. (zool.) familie de reptile ofidiene reprezentând aproximativ jumătate din speciile de șerpi (majoritatea neveninoși) existente.

dragon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragon)

1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe.
2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți.
3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi.
4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare.
5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară.
6. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos.

echidnism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échidnisme)

1. intoxicație cu venin de șerpi.

erinii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érinnyes, gr. Erinyes)

1. (la greci) divinități ale infernului menite să pedepsească crimele, reprezentate cu părul răvășit, împletit cu șerpi; (la romani) furii.