anfiladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere.

catalog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalogue, lat. catalogus)

1. caiet, listă, registru care conține o înșirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document școlar de evidență curentă a notelor și frecvenței elevilor.
3. broșură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.

colier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collier)

1. șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc. care se poartă la gât.
2. bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc.
3. (fig.) brâu, cerc.

coloană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament.
2. formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = șira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
6. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
8. șir vertical de cifre.
9. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film.

cortegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. corteggio, fr. cortège)

1. șir de oameni care însoțesc o ceremonie, o personalitate marcantă; convoi, alai.
2. (fig.) șir, înșirare.

enumera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. énumérer, lat. enumerare)

1. a număra unul câte unul; a înșira.