Dictionar

Rezultate secundare (şiret,):

Abilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.

2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.

3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.

4. (antonim) inabilitate.


Astuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. astuzia)

1. şiretenie, viclenie, perfidie.

2. subtilitate, fineţe.


Astuţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. astuzioso, fr. astucieux)

1. şiret, viclean.

2. fin, subtil, ingenios.


Capitalband

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kapitalband)

1. şiret lat cu margine rotundă îngroşată, la extremităţile cotorului unei cărţi legate.


Capsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).

2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru şireturi etc.

3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărţi etc.

4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul iniţial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.

5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.


Cordonetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordonnet)

1. cordon mic.

2. şiret foarte fin de mătase, aur sau argint, folosit în broderie.