Dictionar

Rezultate principale (şlep):

şlep

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schlepp/kahn/)

1. navă, cu sau fără propulsie, pentru transporturi de mărfuri pe ape interioare.


Rezultate secundare (şlep):

șlepcănos, -oasă

Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (necunoscută)

1. (despre cai) care calcă alene, în zdruncinături.


șlepcui

Parte de vorbire: vb. tr. (Mold.; Transilv.)
Origine: (cf. ger. Schlappe „lovitură, palmă”)

1. a pălmui.

2. (reg.) a șclefui, a șlefui.


șlepeit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. șlepei)

1. murdar.

2. (substantivat) femeie murdară.

3. (var. reg.) șlepăit.


şleper

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schlepper)

1. transportor al laminorului.


șlepoiță

Parte de vorbire: s.f. (Transilv.)
Origine: (prob. șlepei + lapoviță)

1. lapoviță.

2. noroi (amestecat cu zăpadă topită).

3. (var. reg.) șleapăiță, șleapoiță, șleapoviță.


Fericar

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ferry-car)

1. mijloc de navigaţie (navă, ponton, şlep) destinat transportului de autovehicule.


Halaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. halage)

1. remorcare a unui şlep, a unei nave, plute etc. cu ajutorul unor mijloace mecanice, al oamenilor sau animalelor de-a lungul unei căi de navigaţie.

2. manevrare a unei nave în port cu ajutorul parâmelor.


Penişă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péniche)

1. navă fluvială, şlep, folosită la transportul mărfurilor.


Remorcă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. remorque)

1. vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor.

2. a fi la ~a (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva).

3. parâmă rezistentă, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui şlep etc.


șlepeit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. șlepei)

1. murdar.

2. (substantivat) femeie murdară.

3. (var. reg.) șlepăit.