Rezultate principale (şlep):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schlepp/kahn/)
1. navă, cu sau fără propulsie, pentru transporturi de mărfuri pe ape interioare.
Rezultate secundare (şlep):
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (necunoscută)
1. (despre cai) care calcă alene, în zdruncinături.
Parte de vorbire: vb. tr. (Mold.; Transilv.)
Origine: (cf. ger. Schlappe „lovitură, palmă”)
2. (reg.) a șclefui, a șlefui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. șlepei)
1. murdar.
2. (substantivat) femeie murdară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schlepper)
1. transportor al laminorului.
Parte de vorbire: s.f. (Transilv.)
Origine: (prob. șlepei + lapoviță)
1. lapoviță.
2. noroi (amestecat cu zăpadă topită).
3. (var. reg.) șleapăiță, șleapoiță, șleapoviță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ferry-car)
1. mijloc de navigaţie (navă, ponton, şlep) destinat transportului de autovehicule.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. halage)
1. remorcare a unui şlep, a unei nave, plute etc. cu ajutorul unor mijloace mecanice, al oamenilor sau animalelor de-a lungul unei căi de navigaţie.
2. manevrare a unei nave în port cu ajutorul parâmelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péniche)
1. navă fluvială, şlep, folosită la transportul mărfurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. remorque)
1. vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor.
2. a fi la ~a (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva).
3. parâmă rezistentă, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui şlep etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. șlepei)
1. murdar.
2. (substantivat) femeie murdară.