Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chauffeur)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (şofer + -ie)
1. ocupația sau meseria de șofer; tehnica conducerii autovehiculelor.
Parte de vorbire: I. s.n., II. adj. invar.
Origine: (fr., germ. auto)
1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracţiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulaţie, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. engl. autocross)
1. formă de sport cu motor în care șoferii parcurg pe rând un traseu definit și încearcă să obțină un timp cât mai bun; cros pentru mașini.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conducteur, lat. conductor)
1. adj. (despre ţesuturi, vase etc.) care conduce.
2. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1).
3. ~ electric = piesă cu rezistenţă electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice.
4. s. m. f. funcţionar feroviar care controlează biletele călătorilor şi supraveghează ordinea în vagoane.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n. [dʁaj.vœʁ]
Origine: (engl., fr. driver)
1. I. conducător al atelajului într-o cursă de trap; jocheu care conduce un sulky.
2. şofer.
3. II. crosă (din lemn la jocul de golf, cu care se execută drive-uri.
4. etaj amplificator cu tuburi sau tranzistori, care atacă cele două etaje ale unui amplificator simetric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dumper)
1. autocamion cu cupă metalică basculantă, la care scaunul şoferului se roteşte în jurul axei de direcţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. millionnaire, germ. Millionär)
1. posesor al unei averi evaluate în milioane.
2. (fam.) pilot, şofer care a efectuat un milion de kilometri.