Dictionar

sort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sorte)

1. fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse).
2. grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole.
 

șort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. short)

1. pantalon scurt (de sport sau de plajă).
 

consort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consort, lat. consors)

1. prinț ~ = soțul unei regine suverane (în Marea Britanie și Olanda).
 

resort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ressort, germ. Resort)

1. arc de mașină, de ceas etc.
2. (fig.) sursă de energie fizică sau morală; suport moral, imbold.
3. sector, domeniu de activitate.
4. autoritate de ~ = autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme.
 

sorta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. sortieren)

1. a separa, a repartiza pe sorturi.
 

sortabil, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. sortable)

1. care convine, care se potrivește circumstanțelor; potrivit.
 

sortat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sorta)

1. acțiunea de a sorta și rezultatul ei; sortare.
2. operația de a sorta, de a repartiza lucruri după calitate, dimensiuni, compoziție etc.
 

sortat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sorta)

1. (despre materiale, produse etc.) repartizat pe sorturi; clasat, separat, triat.
 

argument

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argument, lat. argumentum)

1. dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă.
2. (mat.) element din domeniul de definiție al unei funcții; variabilă independentă.
3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.
4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fișier.
 

asortabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (asorta + -bil)

1. care poate fi asortat, potrivit (la mărime, la culoare, la calitate).
 

bariolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bariolé)

1. însemnat cu benzi de culori asortate bizar; pestriț, bălțat.
 

bavetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavette)

1. partea de sus a unui șorț.
2. șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță.
3. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș.
4. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor.
 

bermudă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., amer. bermuda)

1. îmbrăcăminte de tipul pantalonilor scurți, oprindu-se la înălțimea genunchilor sau puțin mai sus; șort până la genunchi.
 

calibra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. calibrer)

1. a da calibrul necesar unor piese de mașini, arme etc.
2. a măsura calibrul, diametrul unei piese etc.
3. a sorta după mărime (semințe, fructe etc.).