Dictionar

Rezultate secundare (şpiţ.):

şpiţ 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. spitz)

1. rasă de câini cu păr pufos şi urechi drepte.


şpiţ 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Spitze)

1. (poligr.) linie simplă sau înflorată, ornament la sfârşitul unui articol, capitol etc.

2. bară de oţel cu vârf ascuţit care serveşte la prelucrarea pietrei de construcţie, la spargerea betoanelor.

3. (fam.) vârf ascuţit al unui obiect.

4. ţigaret scurt.


Spital

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Spital)

1. instituţie medicală în care sunt internaţi şi trataţi bolnavii.


Spitalicesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (spital + -icesc)

1. care aparține spitalului, privitor la spital.


Spitaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. hospitaliser)

1. a instala pe cineva în spital pentru tratament; a interna.

2. a îngriji, în anumite cazuri, un bolnav la domiciliu.


Spitalizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (spitaliza)

1. acțiunea de a spitaliza și rezultatul ei.

2. faptul de a fi internat și îngrijit într-un spital; timp cât cineva este internat și îngrijit într-un spital.

3. (sintagmă) ~ la domiciliu = formă de asistență medicală prin care îngrijirile sunt efectuate la domiciliul persoanei bolnave.


Ambulatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

1. adj. care umblă, merge; fără loc stabil.

2. (zool.; despre organe) care serveşte la mers.

3. (despre tratamente) care nu necesită spitalizare.

4. s. n. dispensar.


Angajant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. engageant)

1. care angajează; îmbietor, ispititor, atrăgător.

2. care seduce, care atrage.

3. care invită la relații.


Apetisant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appétissant)

1. care trezeşte apetitul; atrăgător, ispititor.


Bancă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. banca, fr. banque)

1. instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit.

2. ~ de emisiune = instituţie care are dreptul emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.

3. ~ de date (sau de informaţii) = instituţie specializată în stocarea şi furnizarea de informaţii prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.


Biotehnician

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (bio- + tehnician, cf. fr. biotechnicien)

1. specialist în biotehnică.

2. persoană responsabilă de operarea și întreținerea echipamentelor sanitare utilizate în spitale și clinici.


Bloc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.

2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.

3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.

4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.

5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.

6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.

7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.

8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.

9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.

10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.

11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.

12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.

13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.

14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).

15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.

16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.

17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.