OK
X
ștampila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. estampiller, după it. stampigliare)
1.
a
aplica
o
ștampilă.
ștampilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. estampille, după it. stampiglia)
1.
piesă
fixată
pe
un
mâner
și
purtând
gravat
un
semn,
o
inscripție
sau
o
emblemă,
care
se
aplică
pe
un
act
spre
a-i
da
valabilitate;
semnul
imprimat.
2.
semn
pus
pe
mărfuri
sau
pe
pielea
animalelor
pentru
a
arăta
proveniența,
apartenența
etc.;
marcă.
autentifica
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. authentifier)
1.
(cu
privire
la
acte)
a
califica
drept
autentic
(aplicând
o
ștampilă);
a
face
să
fie
valabil;
a
certifica;
a
legaliza.
2.
a
verifica
autenticitatea
unui
act
sau
a
unui
document.
3.
(var.)
(înv.,
reg.)
a
autentica.
cașet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cachet)
1.
carnet
în
care
se
înseamnă
fiecare
lecție
pe
care
o
ține
un
profesor.
2.
plată
făcută
după
numărul
de
lecții
predate.
3.
(filat.)
plic
ștampilat
din
prima
zi
a
emisiunii
timbrelor.
maxim, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (lat. maximus, fr. maxime)
1.
adj.
cel
mai
mare
(ca
dimensiuni,
durată,
intensitate,
valoare);
maximal.
2.
ilustrată
~ă
=
piesă
filatelică
ce
trebuie
să
realizeze
o
concordanță
deplină
între
imaginea
de
pe
ilustrată,
marca
poștală
aplicată
pe
fața
vederii
și
ștampila
obliterantă
a
poștei.
3.
s.
f.
(mat.)
valoarea
cea
mai
mare,
într-un
interval,
a
unei
variabile
sau
funcții.
4.
(met.)
centru
de
înaltă
presiune
atmosferică.
oblitera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. oblitérer, lat. obliterare)
1.
tr.,
refl.
(despre
inscripții,
manuscrise)
a
(se)
șterge
treptat,
a
deveni,
a
face
să
devină
neciteț.
2.
tr.
a
anula
un
timbru
prin
ștampilare.
3.
(med.)
a
astupa
o
cavitate,
un
vas
de
sânge.
pintaderă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (sp. pintadera)
1.
(arheologie)
ustensilă
din
lut
în
formă
de
ștampilă,
cu
o
placă
sigilară,
gravată
cu
motive
geometrice;
poate
fi
folosită
pentru
a
decora
îmbrăcămintea,
ceramica,
pâinea
sau
corpul.
sigiliu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. sigillum)
1.
pecete,
ștampilă.
2.
(fig.)
caracter
distinctiv,
marcă,
însemn.