Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déferlage)
1. acțiunea de a deferla și rezultatul ei; rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se; deferlare, deferlat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. défier, lat. deffidere)
1. a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru ştiind că nu va reuşi; a declara, a spune cuiva că nu este crezut, că e considerat incapabil.
2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it., lat. invadere)
1. a năvăli asupra unei ţări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (invada)
1. acțiunea de a invada și rezultatul ei; năvălire, cotropire, călcare, invazie.
2. intrare într-o țară sau pe un teritoriu străin, prin forța armelor, prădând și pustiind.
3. întindere pe o suprafață a unui mare număr de plante sau animale dăunătoare, ce produc mari pagube; năpădire.
4. (fig.) supunere a ceva sau a cuiva.