știință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. science)

1. ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire.
2. cunoaștere (despre ceva).
3. pregătire intelectuală, învățătură; erudiție.

știință

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT scientia
2. FR science
3. EN science
4. DE Kunde; Wissenschaft
5. RU нaукa
6. HU tudomány, tudás

atotștiință

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (atot + știință)

1. știință a tot ce există; știință universală; cunoaștere infinită.

conștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale.
2. gândire, spirit.
3. faptul de a-și da seama; înțelegere.
4. ~ socială = ansamblul concepțiilor etc. unei societăți ca reflectare a vieții ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conștient de apartenența la o anumită clasă, de a înțelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.
5. sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale.
6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente și de situații de viață deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remușcare.
7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc.

megaștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mega- + ştiinţă)

1. teorie generală a cercetării științifice.

preștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. préscience)

1. previziune; cunoaștere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinității.

pseudoștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pseudo- + ştiinţă)

1. falsă, pretinsă știință.

socioștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (socio- + ştiinţă)

1. ramură a sociologiei generale; știință socială.

acvaristică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aquaristik)

1. știința creșterii viețuitoarelor în acvarii.
2. pasiune pentru acvarii.

aeraulică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéraulique)

1. știință care studiază scurgerea gazelor în conducte.

aeraulician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aéraulicien)

1. specialist în aeraulică, știința care studiază scurgerea gazelor în conducte.

aeronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéronomie)

1. știință care studiază fenomenele produse în atmosfera înaltă.

aerotermodinamică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérothermodynamique)

1. știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.

afiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă.