Parte de vorbire: vb. Origine: (fr. brocher)
1. a lega laolaltă colile unei broşuri, cărţi etc.
2. a găuri, a şănţui prin aşchiere o piesă metalică.
3. a executa ornamente pe o ţesătură prin introducerea, în timpul ţesutului, a unui fir colorat.