OK
X
autodentară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + dentar)
1.
autovehicul
special
pentru
tratamente
stomatologice.
autosanitară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + sanitară)
1.
automobil
închis
pentru
transportul
bolnavilor
(răniților);
autoambulanță,
autosalvare
(2).
autoutilitară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. autoutilitaria)
1.
autovehicul
pentru
nevoile
întreprinderilor
și
unităților
comerciale.
castrație parazitară
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
castratio
parasitaris
2.
FR
castration
parasitaire
3.
EN
parasitic
castration
4.
DE
Kastration
der
Parasiten
5.
RU
пaрaзитaрнaя
кaстрaция
6.
HU
paraziták
kasztrációja,
nemtelenítése
chitară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. chitarra)
1.
intrument
muzical
cu
șase
coarde,
acționat
prin
ciupire
sau
lovire
cu
degetele.
kitara
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Kithara, gr. kithara)
1.
instrument
muzical
cu
coarde
ciupite
în
Grecia
antică,
asemănător
cu
lira.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abecedar
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1.
carte
elementară
pentru
învățarea
scrisului
și
cititului.
2.
(fig.)
primele
noțiuni
ale
unei
științe
sau
profesiuni;
abc.
3.
(var.
înv.)
abețadar,
abețe,
abițedar,
abițidar.
abnegație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)
1.
devotament
dus
până
la
sacrificiu;
abnegare.
2.
devotament
până
la
jertfire
de
sine
față
de
o
cauză
sau
de
o
persoană.
3.
sacrificiu
voluntar;
renunțare
voluntară
la
ceva
scump;
abandonare,
renunțare.
abolla
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. abolla)
1.
manta
militară
la
romani.
aborigen, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1.
I.
referitor
la
locul
unde
se
află
cineva,
originar
din
acest
loc;
băștinaș,
autohton,
indigen.
2.
II.
locuitor
originar
din
țara
în
care
locuiește.
3.
(antonime)
alogen,
străin.
acaustobiolit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acaustobiolite)
1.
(geol.)
rocă
sedimentară
de
origine
organică
care
nu
arde
(necombustibilă).