OK
X
albuminoid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. albuminoïde)
1.
adj.
de
felul
albuminei.
2.
s.
n.
proteină
complexă,
ca
albumina,
din
țesuturile
cartilaginoase.
3.
substanțe
proteice
din
citoplasmă.
anoxie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anoxie)
1.
(med.)
lipsă
a
oxigenului
din
țesuturile
organismului;
hipoxie.
2.
(ecologie)
lipsa
oxigenului
într-un
mediu
acvatic
sau
sediment
scufundat.
3.
(pedologie)
lipsa
de
oxigen
din
sol.
astringent, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. astringent, lat. astringens)
1.
(substanță,
medicament)
care
produce
contractarea
țesuturilor
animale,
care
combate
secrețiile
exagerate;
care
diminuează
secrețiile
și
tonifică
țesuturile.
2.
I.
care
face
gura
pungă;
(înv.)
stifos.
3.
II.
substanță
chimică
sau
vegetală
având
proprietatea
de
a
strânge
țesuturile;
stiptic.
biocoloid
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. biocolloid)
1.
substanță
coloidală
prezentă
în
celulele
și
țesuturile
vii.
biocurent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bio- + curent)
1.
energie
electrică
produsă
în
țesuturile
vii.
biostimulină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. biostimuline)
1.
substanță
produsă
în
țesuturile
grefate,
care
stimulează
regenerarea
acestora.