Dictionar

Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Acroscleroză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.


Aloplastie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alloplastie)

1. operaţie chirurgicală de înlocuire a ţesuturilor cu ajutorul unor materiale străine; aloplastică.


Alveoliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alvéolyse)

1. (med.) proces de distrugere fiziologică sau patologică a țesuturilor alveolare dentare.


Amigdalian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amygdalien)

1. (anat.) care ține de amigdale, referitor la amigdale.

2. (med.) celulită = infecție bacteriană a țesuturilor din jurul amigdalelor.

3. (med.) abces ~ = colecție de puroi în spatele amigdalelor.


Amoniogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammoniogenèse)

1. formare a amoniacului, la nivelul ţesuturilor.