țevișoară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (țeavă + -ișoară)

1. diminutiv al lui țeavă; țeavă mică, țevușoară.
2. (var.) țevșoară.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte.
3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliş metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3).

basculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bascule)

1. balanţă cu două braţe inegale, pentru greutăţi mari.
2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mişcare oscilatorie liberă.
3. aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice.
4. dispozitiv care permite modificarea poziţiei în raport cu axa optică a unei părţi a aparatului fotografic.
5. partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi mobile.

calibru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calibre)

1. diametru interior al unui tub, al ţevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviaţie.
2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a ţevilor armamentului de infanterie.
3. instrument pentru măsurarea şi controlul dimensiunilor unor piese fabricate.
4. (fig.) mărime, proporţie, calitate; (fam.) fel, soi.

clupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kluppe)

1. compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buştenilor.
2. portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la ţevi şi la bare rotunde.
3. piesă la maşina de lăţit şi egalizat, care prinde marginea ţesăturii prelucrate.
4. şablon de secţionare pentru cuparea urechilor la câinii de rasă.

culată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. culatta)

1. partea dinapoi a ţevii unei guri de foc.

decalibra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + calibra)

1. tr., refl. (despre o armă de foc) a-şi deforma calibrul ca urmare a tocirii ghinturilor din interiorul ţevii.