Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -helminthes, cf. gr. helmins, -nthos „vierme”)
1. „viermi”.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (gr. afthartos „nestricăcios” + dokesis „asemănare”)
1. adepții doctrinei creștine eretice care învață incoruptibilitatea trupului lui Hristos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. aguti)
1. animal rozător de mărimea unui iepure, cu blana aurie, din bazinul Amazonului.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT anaërobionta
2. FR anaérobiontes
3. EN anaerobionta
4. DE Anaerobionten
5. RU aнaуробионты
6. HU anaerobionták, anaerob szervezetek
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apprenti)
1. (livr.) tânăr care învaţă o meserie sub îndrumarea unui instructor, unui maistru.
2. (fig.) începător.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. apprenti)
1. cel care învață o meserie; ucenic.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.