Dictionar

-ACTIN

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. aktis, inos „rază”)

1. „rază, radiație, radial, stelat”.
 

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
 

abietin

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT abietinus
2. FR abiétin
3. EN abietinous
4. DE tannenartig; zur Tanne gehörig
5. RU пихтовидный
6. HU fenyőszerű, fenyőn élő
 

agatin

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agatin)

1. de culoarea roșie violetă a agatului.
 

anotin

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT annotinus
2. FR annotin
3. EN annotinous
4. DE vorjährig
5. RU rодовaлый
6. HU tavalyi
 

aracetin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aracet + -in)

1. substanță cleioasă cu care se lipesc obiecte din diferite materii.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.
 

abațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abații.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.