Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)
1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. collapsus)
1. (med.) scădere bruscă a actităţii (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, însoţită de pierderea cunoştinţei.
2. turtire a unui organ, în special a unui plămân în timpul pneumotoraxului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coma, gr. koma)
1. stare letargică de pierdere totală a cunoştinţei, a sensibilităţii şi posibilităţii de mişcare, produsă de o hemoragie cerebrală, diabet, uremie etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. comitialité)
1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délibéré)
1. adj. (şi adv.) (în mod) intenţionat, cumpănit; liber consimţit.
2. s. n. deliberare între judecători înainte de pronunţarea sentinţei.
3. ~ moral = decizie într-o chestiune de responsabilitate morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclampsie)
1. boală la gravide şi lăuze, care se manifestă prin crize convulsive şi prin pierderea cunoştinţei.