ținută
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (după fr. tenue)
Etimologie: (după fr. tenue)
1. atitudine, poziție a corpului.
2. fel de a se purta; comportare, comportament.
3. mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; îmbrăcăminte, costum.
4. ~ de ceremonie = îmbrăcăminte, uniformă pentru anumite solemnități.
5. (muz.) facultatea de a prelungi un sunet.
6. (lingv.) act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziție.
7. (mar.) calitate a unei nave, a unei ancore de a se fixa bine de fundul apei.