Dictionar

Rezultate secundare (ţinând):

Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.

2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.

3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.

4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.


Acuzatorial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. accusatorial)

1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.

2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.


Africantrop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. africanthrope)

1. maimuţă antropoidă fosilă aparţinând perioadei glaciare din Africa orientală.


Albuginee

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. albuginée)

1. (anat.) membrană fibroasă alcătuită din țesut conjunctiv (conținând o cantitate mare de proteine ​​de susținere) de culoare albă, de densitate semnificativă, care înconjoară anumite organe genitale precum testiculul, ovarul, corpul cavernos și corpul spongios.


Alogamie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allogamie)

1. (biol.) încrucişare între indivizi genetic deosebiţi.

2. (bot.) polenizare încrucişată cu polen de la alte plante aparţinând aceleiaşi specii; xenogamie.

3. (antonim) autogamie.


Alternanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alternance)

1. însuşirea de a alterna.

2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.

3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparţinând unei familii.

4. ~ vocalică = alternanţă între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanţă prin consoane.