Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. airlift)
1. metodă de explorare a sondelor prin erupţie artificială, ţiţeiul fiind împins la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat.
2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenţa de greutate specifică între apă şi emulsia de aer din apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. asphaltisation)
1. transformare naturală lentă a ţiţeiului în asfalt; transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzine)
1. amestec lichid de hidrocarburi obţinut prin distilarea primară a ţiţeiului, prin cracare sau sinteză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bitume, lat. bitumen)
1. rocă lichidă în scoarţa pământului din hidrocarburile de ţiţei, folosită la bitumaj şi la fabricarea unor lacuri, izolanţi etc.
2. (arte) culoare brună strălucitoare, obţinută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in şi cu ceară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Koks)
1. produs solid, combustibil prin încălzirea la temperaturi înalte a cărbunilor, a reziduurilor de ţiţei sau a gudroanelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. cokéfier)
1. a transforma cărbunele sau reziduurile de ţiţei în cocs.