Dictionar

Rezultate secundare (ţânţar):

țânțăroaică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (țânțar + -oaică)

1. (entom.) femela țânțarului, care se hrănește cu sângele pe care îl suge înțepând oamenii și animalele.


Analcid

Parte de vorbire: s.
Origine: (n. com.)

1. insecticid puternic, pentru distrugerea păduchilor, a ploşniţelor, a ţânţarilor etc.; hexaclorciclohexan.


Anautogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anautogène)

1. (despre ţânţari) care nu poate depune ouăle decât după un prânz sangvin.


Anofel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anophèle, gr. anopheles)

1. ţânţar ~ = ţânţar a cărui femelă transmite microbul malariei.


Anofelism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anophélisme)

1. prezenţa de ţânţari anofeli într-o anumită zonă.


Anofelogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anophélogène)

1. (despre terenuri, bălţi) care constituie un focar de dezvoltare a ţânţarilor anofeli.


Denga

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dengue)

1. gripă epidemică tropicală provocată de un virus transmis prin intermediul unui ţânţar.