Rezultate secundare (ţânţar):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (țânțar + -oaică)
1. (entom.) femela țânțarului, care se hrănește cu sângele pe care îl suge înțepând oamenii și animalele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (n. com.)
1. insecticid puternic, pentru distrugerea păduchilor, a ploşniţelor, a ţânţarilor etc.; hexaclorciclohexan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anautogène)
1. (despre ţânţari) care nu poate depune ouăle decât după un prânz sangvin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anophèle, gr. anopheles)
1. ţânţar ~ = ţânţar a cărui femelă transmite microbul malariei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anophélisme)
1. prezenţa de ţânţari anofeli într-o anumită zonă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anophélogène)
1. (despre terenuri, bălţi) care constituie un focar de dezvoltare a ţânţarilor anofeli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dengue)
1. gripă epidemică tropicală provocată de un virus transmis prin intermediul unui ţânţar.