analcid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (nume comercial)

1. insecticid puternic, pentru distrugerea păduchilor, a ploșnițelor, a țânțarilor etc.; hexaclorciclohexan.

anautogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anautogène)

1. (despre țânțari) care nu poate depune ouăle decât după un prânz sangvin.

anofelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anophélisme)

1. prezența de țânțari anofeli într-o anumită zonă.

anofelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anophélogène)

1. (despre terenuri, bălți) care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli.

dipter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diptère/s/, lat. diptera)

1. adj. (despre edificii antice) cu portic înconjurat de două șiruri de coloane.
2. (despre insecte) cu două aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt.
3. s. n. pl. ordin de insecte, muștele și țânțarii, cu o singură pereche de aripi membranoase și o pereche de balansiere, servind pentru echilibru în timpul zborului.

flotor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flotteur)

1. sferă goală care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, cu un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor.
2. corp plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea.
3. baliză plutitoare care marchează punctele periculoase pentru navigație.
4. dispozitiv de plutire a hidroavioanelor.
5. cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari.