Dictionar

Rezultate secundare (ţâşni,):

țâșnit, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. adv.
Origine: (v. țâșni)

1. II. acțiunea de a țâșni și rezultatul ei; apariție, săritură bruscă; țâșnire.

2. I. aruncat cu presiune printr-o deschizătură.

3. sărit, năpustit (undeva sau de undeva).

4. (despre ființe) pornit brusc într-o direcție; ridicat rapid și brusc; ivit brusc și impetuos.

5. (despre flăcări, lichide) înălțat brusc și cu putere.

6. III. cu presiune, împroșcînd la distanță.


Demara

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démarrer)

1. tr. a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării).

2. intr. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mişcare, a porni.

3. (fig.; despre un sportiv participant la o cursă) a porni cu avânt, în viteză, a ţâşni; (despre o acţiune, o afacere) a începe.


Duş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. douche, rus. duş)

1. tub (dintr-o instalaţie de baie) prevăzut cu o pâlnie din care ţâşneşte apa prin nişte găuri mici.

2. ţâşnitură, stropitură de apă de la un duş; (p. ext.) spălare prin acest mijloc.

3. (fig. vorbă, veste neplăcută, venită pe neaşteptate.


Emerge

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émerger, lat. emergere)

1. (despre corpuri, radiaţii) a ieşi, a ţâşni la suprafaţă din apă.

2. (fig.) a apărea, a se arăta; a se manifesta.


Erupe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. erumpere)

1. (despre magmă, petrol etc.) a face erupţie; a ţâşni, a izbucni.

2. (despre pete, băşicuţe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea.


Irupe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. irrumpere)

1. a se ivi, a se manifesta brusc, cu mare putere; a izbucni, a ţâşni.


şpriţ 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Spritze)

1. aparat pentru ornarea prăjiturilor.

2. ţâşnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune.

3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie şi grund.