Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquise)
1. câmp de gheaţă în regiunile polare de-a lungul ţărmurilor mării; pack.
2. picior de susţinere la baza unui puţ de mină în curs de spălare pentru a susţine zidăria de deasupra până face priză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)
1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.
2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.
3. arteră de circulaţie pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formaţie anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dalmatique, lat. dalmaticus)
1. dalmat.
2. (despre ţărmuri) format din golfuri, peninsule şi insule cu forme alungite şi creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équidistance)
1. diferență constantă pe verticală dintre cotele a două puncte pe două curbe de nivel vecine.
2. punct egal depărtat de cele mai apropiate puncte de pe țărmurile maritime care delimitează apele interioare aparținând unor stele maritime.
3. (fig.) calitatea de a fi echidistant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. falaise)
1. mal înalt şi abrupt format prin acţiunea de eroziune a valurilor de-a lungul ţărmurilor marine.
2. fâşie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., lat. fucus)
1. (bot.) gen de alge brune marine care se găsesc în zonele intertidale ale țărmurilor stâncoase, aproape în întreaga lume.