Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocratie, gr. demokratia)
1. formă de organizare politică a societăţii care proclamă principiul deţinerii puterii de către popor.
2. ~ sclavagistă = tip de democraţie în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă să se asigure libertatea şi egalitatea generală a cetăţenilor în faţa legilor; ~ populară = formă de democraţie apărută într-o serie de ţări din Europa şi Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparţine clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea şi alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toţi membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului şi de viaţa internă de partid; ~ economică = democraţie care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanţi (inclusiv manageri), liber şi expres aleşi ai poporului, la conducerea şi realizarea procesului de producţie, repartiţie şi schimb la toate nivelurile economiei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: („Sămănător/ul/“, -ism)
1. curent ideologic-literar la începutul sec. XX, în România, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație, imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trotskysme)
1. curent politic în cadrul social-democraţiei ruse de la începutul sec. XX care considera ţărănimea incapabilă de acţiuni revoluţionare, negând necesitatea alianţei clasei muncitoare cu aceasta.