Dictionar

Rezultate principale (șarlatanie,):

şarlatanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (şarlatan + -ie)

1. faptă de şarlatan; escrocherie.


Rezultate secundare (șarlatanie,):

Carotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)

1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.

2. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor.

3. probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice.

4. (fig.) înşelătorie, şarlatanie.

5. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea.


Escrocherie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escroquerie)

1. înşelătorie, pungăşie, şarlatanie.

2. înşelăciune, fraudă.


Fumisterie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. fumisteria, fr. fumisterie)

1. acțiune lipsită de seriozitate; glumă proastă; șarlatanie, mistificare, înșelătorie.


Incorectitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (in1- + corectitudine)

1. lipsă de corectitudine; necinste, şarlatanie.


Trufă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. truffe)

1. inducere în eroare; înşelătorie, şarlatanie.

2. abuz de încredere, escrocherie.

3. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof.

4. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt şi ciocolată.

5. nas al unui câine.


Necorectitudine

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + corectitudine)

1. lipsă de corectitudine; incorectitudine.

2. purtare sau faptă necorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie.

3. (antonim) corectitudine.