Rezultate principale (șarlatanie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (şarlatan + -ie)
1. faptă de şarlatan; escrocherie.
Rezultate secundare (șarlatanie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.
2. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor.
3. probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice.
4. (fig.) înşelătorie, şarlatanie.
5. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escroquerie)
1. înşelătorie, pungăşie, şarlatanie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. fumisteria, fr. fumisterie)
1. acțiune lipsită de seriozitate; glumă proastă; șarlatanie, mistificare, înșelătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (in1- + corectitudine)
1. lipsă de corectitudine; necinste, şarlatanie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. truffe)
1. inducere în eroare; înşelătorie, şarlatanie.
2. abuz de încredere, escrocherie.
3. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof.
4. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt şi ciocolată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + corectitudine)
1. lipsă de corectitudine; incorectitudine.
2. purtare sau faptă necorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie.