Parte de vorbire: s.m.
Origine: (tc. imam)
1. (în islamul sunnit) titlul dat califului ales, nu neapărat dintre descendenții Profetului, ci dintre membrii tribului său.
2. (în islamul șiit) căpetenia comunității, descendent din Ali, care-l face infailibil.
4. musulman capabil să conducă rugăciunea comună într-o moschee.