OK
X
sir
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. sir)
1.
titlu
dat
nobililor
în
Anglia.
2.
(termen
de
adresare)
domnule!
loisir
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. loisir)
1.
timp
liber
(al
cuiva).
2.
folosire
optimă
a
timpului
liber,
potrivit
dorințelor
și
înclinațiilor
individului.
serie; șir
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
series
2.
FR
série
3.
EN
row;
series
4.
DE
Serie;
Reihe
5.
RU
серия;
ряд
6.
HU
soronként;
sorozat;
sor
sire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sire)
1.
titlu
cu
care
cineva
se
adresează
împăraților
și
regilor.
sirenă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. sirène, it. sirena, lat siren)
1.
(mit.)
ființă
fabuloasă
cu
cap
de
femeie
și
trup
de
pește
sau
de
pasăre,
care
ademenea,
prin
cântecele
ei,
pe
corăbieri
în
locuri
primejdioase,
unde
aceștia
își
găseau
moartea.
2.
(fig.)
femeie
seducătoare.
3.
aparat
emițător
de
sunete
de
mare
intensitate,
cu
care
se
dau
semnalele
în
fabrici,
în
navigație
etc.
sau
în
cazuri
de
alarmă.
4.
aparat
în
laborator
pentru
măsurarea
înălțimii
sunetelor.
sirenieni
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. siréniens)
1.
pl.
ordin
de
mamifere
erbivore
acvatice,
asemănătoare
cetaceelor:
lamantinul,
morsa
etc.
sirex
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. sirex)
1.
insectă
himenopteră
a
cărei
larvă
trăiește
în
lemnul
coniferelor.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)
1.
calitatea
de
a
fi
abil;
dexteritate;
pricepere,
dibăcie.
2.
(jur.)
aptitudine
legată
de
a
face
ceva.
3.
(la
pl.)
(depr.)
tertipuri,
șmecherii,
șiretlicuri.
4.
(antonim)
inabilitate.
abjecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
josnic,
demn
de
disprețuit.
2.
stare
de
înjosire
care
atrage
disprețul
tuturor.
3.
acțiune
degradantă
care
inspiră
dispreț.
4.
faptă
abjectă;
josnicie,
mârșăvie,
ticăloșie.
5.
(var.
înv.)
abjecțiune.
6.
(antonime)
demnitate,
măreție,
noblețe.
abonament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abonnement)
1.
convenție
prin
care,
în
schimbul
unei
taxe,
se
obțin
unele
servicii,
dreptul
la
folosirea
unui
mijloc
de
transport,
anumite
publicații;
înscris
prin
care
se
certifică
această
convenție.
abraziv, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Etimologie: (fr. abrasif)
1.
(corp,
material
dur)
care
are
proprietatea
de
a
roade
prin
frecare.
2.
(material)
care,
sub
formă
de
granule,
are
însușirea
de
a
tăia
așchii
dintr-un
corp
metalic
sau
ceramic.
abrutiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. abrutir)
1.
tr.,
refl.
a
face
să-și
piardă,
a-și
pierde
însușirile
umane;
a
(se)
îndobitoci;
a
(se)
dezumaniza.