OK
X
șmechereală
Parte de vorbire:
s.f. (fam.)
Etimologie: (șmecheri + -eală)
1.
faptă
de
om
șmecher;
(concret.)
vorbă
de
șmecher;
șmecherie.
șmecheros, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (familiar)
Etimologie: (șmecher + -os)
1.
care
știe
să
iasă
din
încurcături;
șmecher.
2.
care
nu
poate
fi
păcălită;
șmecher.
3.
(depr.)
care
se
pricepe
la
trucuri,
la
viclenii;
șmecher.
abil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)
1.
care
are
multă
pricepere
manuală;
îndemânatic.
2.
care
execută
(ceva)
cu
pricepere
și
competență;
dibaci,
priceput.
3.
(fig.)
care
dă
dovadă
de
viclenie
și
ingeniozitate;
care
este
descurcăreț,
șmecher.
4.
(jur.)
care
îndeplinește
condițiile
cerute
de
lege
pentru
a
exercita
un
anumit
drept.
5.
(antonime)
inabil,
neîndemânatic,
nepriceput,
stângaci.
abilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)
1.
calitatea
de
a
fi
abil;
dexteritate;
pricepere,
dibăcie.
2.
(jur.)
aptitudine
legată
de
a
face
ceva.
3.
(la
pl.)
(depr.)
tertipuri,
șmecherii,
șiretlicuri.
4.
(antonim)
inabilitate.
abțibild
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Abziehbild)
1.
mic
desen
colorat
gumat
pe
o
parte,
care
se
aplică
pe
o
suprafață
netedă.
2.
(fam.;
pl.)
nimicuri,
mărunțișuri;
mici
șmecherii.
fripon
Parte de vorbire:
s.m. (franțuzism)
Etimologie: (fr. fripon)
1.
persoană
necinstită,
înșelătoare,
care
fură
de
la
alții
prin
șmecherie;
șarlatan,
hoț,
escroc.
histrionic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. histrionique)
1.
care
se
referă
la
histrion,
de
histrion.
2.
care
are
nevoie
să
fie
iubit,
să
fie
în
centrul
atenției.
3.
(fig.)
ipocrit,
fals,
șmecher;
cu
gesturi
ridicole.
picaro
Parte de vorbire:
s.m. invar.
Etimologie: (sp. picaro)
1.
aventurier,
intrigant,
șmecher
și
necinstit
din
literatura
spaniolă.
2.
aventurier
spaniol,
erou
al
literaturii
picarești;
(prin
ext.)
intrigant
fără
scrupule.