Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amortisseur)
1. dispozitiv care atenuează şocurile, trepidaţiile unui automobil, motor etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambole)
2. (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel; carambolaj.
3. (fig., fam.) situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală.
4. (prin ext.) un accident în serie în care vehiculele se ciocnesc între ele.
5. (prin ext.; fam.) serie de șocuri, ciocniri de oameni sau lucruri între ele.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. électroconvulsivante)
1. (med.) convulsivant electric.
2. (med.) terapie ~ă = metodă modernă care folosește electroșocuri și induce o lobotomie fără operație invazivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pare-chocs)
1. garnitură destinată a amortiza şocurile, plasată în faţa sau în spatele unui vehicul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (poli- + carbonat)
1. material uşor, foarte rezistent la şocuri, în plăci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. résilience)
1. proprietate a unui metal sau aliaj de a rezista la şocuri.