Parte de vorbire: s.f.
Origine: (şofer + -ie)
1. ocupația sau meseria de șofer; tehnica conducerii autovehiculelor.
Parte de vorbire: I. s.n., II. adj. invar.
Origine: (fr., germ. auto)
1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracţiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulaţie, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. engl. autocross)
1. formă de sport cu motor în care șoferii parcurg pe rând un traseu definit și încearcă să obțină un timp cât mai bun; cros pentru mașini.