șosea

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chaussée)

1. cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată.
2. stradă largă și frumos amenajată, de obicei cu pomi.

acvaplanare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)

1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existența unei pelicule de apă între șosea și pneuri.

badijona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. badigeonner)

1. a unge cu o doctorie un organ sau o parte a corpului.
2. a unge trunchiul unui pom cu o soluție specială împotriva insectelor.
3. a acoperi o șosea asfaltată cu un strat de produs bituminos.

balasta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ballaster)

1. a acoperi cu balast o șosea, un teren.
2. a încărca cu balast o navă, o mașină agricolă; a lesta.

bandă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.

barieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrière)

1. loc de intrare într-un oraș unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare.
2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau șosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o șosea.
3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc.
4. linie de plecare (la cursele de cai); start.
5. stare marcând limitele posibilităților fizice sau psihologice (ale unui sportiv).

blocaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blocage)

1. blocare.
2. fundație de piatră, de bolovani la un zid, la o șosea, stradă, cale ferată etc.
3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acțiune a adversarului sau pentru a proteja o acțiune proprie.
4. întrerupere a desfășurării unui proces sau a unei funcții fiziologice.