Dictionar

Rezultate principale (știința):

ştiinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. science)

1. ansamblu sistematic de cunoştinţe despre natură, societate şi gândire.

2. cunoaştere (despre ceva).

3. pregătire intelectuală, învăţătură; erudiţie.


ştiinţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT scientia

2. FR science

3. EN science

4. DE Kunde; Wissenschaft

5. RU нaукa

6. HU tudomány, tudás


Rezultate secundare (știința):

Atotștiință

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (atot + știință)

1. știință a tot ce există; știință universală; cunoaștere infinită.


Conştiinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realităţii obiective prin intermediul senzaţiilor, percepţiilor şi gândirii, sub formă de reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale.

2. gândire, spirit.

3. faptul de a-şi da seama; înţelegere.

4. ~ socială = ansamblul concepţiilor etc. unei societăţi ca reflectare a vieţii ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conştient de apartenenţa la o anumită clasă, de a înţelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.

5. sentiment pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.

6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente şi de situaţii de viaţă deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuşcare.

7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetăţenilor de a avea orice concepţie religioasă, filozofică etc.


Megaştiinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (mega- + ştiinţă)

1. teorie generală a cercetării ştiinţifice.


Preştiinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. préscience)

1. previziune; cunoaştere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinităţii.


Pseudoştiinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (pseudo- + ştiinţă)

1. falsă, pretinsă ştiinţă.


Socioştiinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (socio- + ştiinţă)

1. ramură a sociologiei generale; ştiinţă socială.


Acvaristică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aquaristik)

1. ştiinţa creşterii vieţuitoarelor în acvarii.

2. pasiune pentru acvarii.


Aeraulică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéraulique)

1. știință care studiază scurgerea gazelor în conducte.


Aeraulician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aéraulicien)

1. specialist în aeraulică, știința care studiază scurgerea gazelor în conducte.


Aeronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéronomie)

1. ştiinţă care studiază fenomenele produse în atmosfera înaltă.


Aerotermodinamică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérothermodynamique)

1. ştiinţă care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.


Afiş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)

1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.

2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.

3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.