Parte de vorbire: I. s.m.f., II. adj.
Origine: (germ. Student, it. studente, lat. studens)
1. I. persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior.
2. II. învățat, deștept; (reg; despre oameni) priceput.
3. (var.) (înv.) studint, (înv.) studinte, (înv.) ștudent, (reg.) studient.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (student + arhitect)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (student + -aș)
1. (depr.) student tânăr sau slab.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. studentesco)
1. care aparține studenților, privitor la studenți, specific studenților.
2. care este alcătuit din studenți.
3. care este organizat sau destinat studenților.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (student + -ește)
1. în felul studenților; cum obișnuiesc studenții; ca studenții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (student + -ie)
1. timpul cât cineva este student; stare, viaţă de student.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acroamatique)
1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat iniţiaţilor, secret.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)
1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. audiens)
1. student care asistă la cursuri fără a fi înscris.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bizutage)
1. (în unele universităţi) ceremonie burlescă de iniţiere a studenţilor din anul I.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)
1. alocaţie bănească sau întreţinere gratuită acordată de stat, de o instituţie etc. elevilor, studenţilor merituoşi în timpul şcolarizării.
2. formaţie anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos.
3. ~ seroasă = pungă conţinând sinovie, în apropierea articulaţiilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. boursier)
1. adj., s. m. f. (elev, student, cercetător etc.) care primeşte o bursă1 (1).