Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apă + -metru)
1. aparat, dispozitiv destinat măsurării volumului de apă care trece printr-o conductă sau țeavă; contor de apă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bipied)
1. suport cu două picioare; bipod.
2. (armament) suport pentru țeava unei arme care se sprijină pe sol prin două picioare în formă de V inversat, folosit pentru stabilizarea armei și pentru o tragere mai precisă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Brandt)
1. aruncător de bombe sau mine, cu ţeavă neghintuită în interior şi traiectoria curbă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canette)
1. ţeavă pe care se înfăşoară firele în suveică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carabine)
1. puşcă uşoară, cu ţeavă scurtă, ghintuită.
2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Konduct)
1. ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor.
2. fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice.