Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albuminoïde)
1. adj. de felul albuminei.
2. s. n. proteină complexă, ca albumina, din ţesuturile cartilaginoase.
3. substanţe proteice din citoplasmă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anoxie)
1. (med.) lipsă a oxigenului din țesuturile organismului; hipoxie.
2. (ecologie) lipsa oxigenului într-un mediu acvatic sau sediment scufundat.
3. (pedologie) lipsa de oxigen din sol.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. astringent, lat. astringens)
1. (substanţă, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.
2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.
3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. biocolloid)
1. substanţă coloidală prezentă în celulele şi ţesuturile vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + curent)
1. energie electrică produsă în ţesuturile vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biostimuline)
1. substanţă produsă în ţesuturile grefate, care stimulează regenerarea acestora.