abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.

aloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alloplastie)

1. operație chirurgicală de înlocuire a țesuturilor cu ajutorul unor materiale străine; aloplastică.

alveoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alvéolyse)

1. (med.) proces de distrugere fiziologică sau patologică a țesuturilor alveolare dentare.

amigdalian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amygdalien)

1. (anat.) care ține de amigdale, referitor la amigdale.
2. (med.) celulită ~ă = infecție bacteriană a țesuturilor din jurul amigdalelor.
3. (med.) abces ~ = colecție de puroi în spatele amigdalelor.

amoniogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniogenèse)

1. formare a amoniacului, la nivelul țesuturilor.