Dictionar

abține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)

1. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere.
 

aparține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. appartenir)

1. a ține de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva; a face parte (din).
 

conține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. continere, după fr. contenir)

1. (despre un recipient) a fi umplut cu.
2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din.
 

deține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. détenir)

1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda.
2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu.
3. a ocupa o funcție, un post.
4. a lipsi pe cineva de libertate; a ține sub stare de arest.
 

întreține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. /s’/entretenir)

1. tr. a păstra în stare bună.
2. a alimenta, a susține (arderea).
3. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare.
4. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa.
 

menține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. maintenir)

1. tr. a păstra ceva neschimbat.
2. refl. a rămâne în aceeași stare.
3. a-și păstra același loc, post, aceeași poziție.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

abațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abații.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.
 

abdominal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abdominal)

1. care se referă la abdomen, care aparține abdomenului; ventral.
2. cavitate ~ă = cavitate cuprinsă între pereții abdomenului; cavitatea abdomenului.
 

aberativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aberratif)

1. care ține de aberație.
2. (livr.) care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine.