Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquatinta, fr. aquatinte)
1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (pro- + cunoștință)
1. cunoaștere a ceea de urmează să se întâmple.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. reconnaissance)
1. aducere aminte cu dragoste, recunoaştere a unei binefaceri primite; gratitudine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sentence, lat. sententia)
1. hotărâre a unui tribunal pronunţată în instanţă, a unei comisii de arbitraj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)
1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abjudicare)
1. (jur.) a suspenda printr-o sentinţă judecătorească.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aquatintiste)
1. persoană care realizează gravuri în acvatintă; gravor în acvatintă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)
1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)
1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anerythropoïèse)
1. neputinţă a măduvei oaselor de a produce eritrocite.