Dictionar

criant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. criant)

1. (rar; despre culori) țipător.
 

strident, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. strident, lat. stridens)

1. care emite un sunet intens; care este însoțit de un asemenea sunet; ascuțit, tare, țipător, pătrunzător; (prin ext.) neplăcut, supărător.
2. (despre culori) care nu este în armonie cu culorile înconjurătoare; bătător la ochi, țipător, distonant.
3. care iese în evidență în mod supărător; șocant.
4. (fig.) care produce o impresie neplăcută prin depășirea firescului, a obișnuitului et cetera; izbitor.
 

tapajos, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv.  
Etimologie: (I. fr. tapageuse, II. fr. tapageusement)

1. I. care face tapaj, un zgomot puternic, dezordonat; zgomotos; țipător.
2. II. într-un mod zgomotos, cu mult zgomot.
 

violent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. violent, lat. violentus, it. violento)

1. iute (din fire); impulsiv, nestăpânit.
2. intens, puternic; tare.
3. brutal, forțat.
4. (despre culori, lumini) țipător, viu.
 

ochios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ochi + -os)

1. (despre persoane) care are ochi mari și frumoși; cu ochi mari și frumoși.
2. care are înfățișare plăcută; arătos; chipeș; aspectuos.
3. (reg., despre culori) bătător la ochi; strident, țipător.
 

bălțătură

Parte de vorbire:  s.f. (popular)  
Etimologie: (bălțat + -ură)

1. pată de culoare deschisă la animale.
2. obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat.
3. (rar) amestecătură de diverse culori care nu se armonizează; împestrițătură.