Rezultate secundare (țuguiat.):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. oxycéphale)
1. (organism) al cărui cap este țuguiat; (cel) care prezintă oxicefalie; acrocefal.
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (pungă + -os)
1. (despre gură sau buze) pungit, țuguiat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. pungi)
1. (despre gură, buze) strâns și țuguiat, cu aspectul unei pungi; (reg.) pungos.
2. (despre oameni) cu riduri multe, cu obrazul ridat.
3. (reg.; fig.; despre oameni) necăjit.
4. (bot.; despre unele organe) ascuțit la vârf.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. vârfui)
1. care este prelungit în formă de vârf, cu vârf.
2. care are capătul ascuțit, țuguiat.
3. (despre recipiente etc.) care este umplut până sus, până la refuz.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. turris „turn”)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. pyrgos „turn”)