Dictionar

Rezultate secundare (țuguiat.):

Oxicefal, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. oxycéphale)

1. (organism) al cărui cap este țuguiat; (cel) care prezintă oxicefalie; acrocefal.


Pungos, -oasă

Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (pungă + -os)

1. (despre gură sau buze) pungit, țuguiat.


Pungit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. pungi)

1. (despre gură, buze) strâns și țuguiat, cu aspectul unei pungi; (reg.) pungos.

2. (despre oameni) cu riduri multe, cu obrazul ridat.

3. (reg.; fig.; despre oameni) necăjit.

4. (bot.; despre unele organe) ascuțit la vârf.

5. (Mun.; Olt.) zgârcit.


Vârfuit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. vârfui)

1. care este prelungit în formă de vârf, cu vârf.

2. care are capătul ascuțit, țuguiat.

3. (despre recipiente etc.) care este umplut până sus, până la refuz.


TURI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. turris „turn”)

1. „turn, țuguiat”.


PIRGO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. pyrgos „turn”)

1. „ascuțit, țuguiat”.