Dictionar

țâșnit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. adv.  
Etimologie: (v. țâșni)

1. II. acțiunea de a țâșni și rezultatul ei; apariție, săritură bruscă; țâșnire.
2. I. aruncat cu presiune printr-o deschizătură.
3. sărit, năpustit (undeva sau de undeva).
4. (despre ființe) pornit brusc într-o direcție; ridicat rapid și brusc; ivit brusc și impetuos.
5. (despre flăcări, lichide) înălțat brusc și cu putere.
6. III. cu presiune, împroșcînd la distanță.
 

demara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démarrer)

1. tr. a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării).
2. intr. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mișcare, a porni.
3. (fig.; despre un sportiv participant la o cursă) a porni cu avânt, în viteză, a țâșni; (despre o acțiune, o afacere) a începe.
 

duș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. douche, rus. duş)

1. tub (dintr-o instalație de baie) prevăzut cu o pâlnie din care țâșnește apa prin niște găuri mici.
2. țâșnitură, stropitură de apă de la un duș; (p. ext.) spălare prin acest mijloc.
3. (fig. vorbă, veste neplăcută, venită pe neașteptate.
 

emerge

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émerger, lat. emergere)

1. (despre corpuri, radiații) a ieși, a țâșni la suprafață din apă.
2. (fig.) a apărea, a se arăta; a se manifesta.
 

erupe

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. erumpere)

1. (despre magmă, petrol etc.) a face erupție; a țâșni, a izbucni.
2. (despre pete, bășicuțe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea.
 

irupe

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. irrumpere)

1. a se ivi, a se manifesta brusc, cu mare putere; a izbucni, a țâșni.
 

șpriț 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Spritze)

1. aparat pentru ornarea prăjiturilor.
2. țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune.
3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund.