Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jacquerie)
1. nume dat răscoalelor ţărăneşti din Franţa feudală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după rus. narodnicestvo)
1. curent social-politic, cu implicații literare, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care considera masele țărănești drept elementul de bază al națiunii și factorul hotărâtor în crearea culturii naționale, recomandând, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viața țărănimii.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (I. sb. štica; II. nec.)
1. I. bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; (prin ext.) șindrilă.
3. II. plantă asemănătoare cu rogozul, nedefinită mai îndeaproape.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (I. sb. štica)
1. I. bucată de lemn, asemănătoare cu șindrila, folosită pentru acoperitul caselor țărănești; (reg.) șiță.
2. II. (reg.; la războiul de țesut) fuscel, tindeche.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (nec.)
1. furcă pentru ridicat paiele de pe acoperișul unei case țărănești.
Parte de vorbire: s.f. (pl. -ieli) (popular)
Origine: (berlui + -ială)
1. (la casele țărănești) parte bătută cu scânduri la pridvorul casei; berluitură.