Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. digger)
1. adept al curentului de extremă stângă din timpul revoluţiei burgheze din Anglia (sec. XVII), reprezentând interesele ţărănimii sărace.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după rus. narodnicestvo)
1. curent social-politic, cu implicații literare, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care considera masele țărănești drept elementul de bază al națiunii și factorul hotărâtor în crearea culturii naționale, recomandând, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viața țărănimii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. taborites)
1. pl. nume dat membrilor aripei revoluţionare din mişcarea husită, reprezentând interesele ţărănimii şi ale meşteşugarilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ţărăn/ime/ + -ism)
1. curent politic și ideologic, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducător al țărănimii, considerată ca o clasă socială unitară, într-un stat preponderent agrar.
2. curent apărut în gândirea economică după primul război mondial, care își propunea să studieze legile de dezvoltare în economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generală a economiei politice.
3. tendință a unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața satului.
4. vorbă, faptă, comportare grosolană.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (ţăran + -ist)
2. făcut pentru țărani, în interesul țărănimii.
3. II. adept al țărănismului.
4. membru al partidului țărănist.