Dictionar

acicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid și ascuțit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.
 

acidofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acidophile)

1. (despre substanțe, țesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenți patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, țesuturi).
 

aerifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérifère)

1. сarе conține sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.
 

echinocțial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équionoxial, engl. equinoctial)

1. referitor la echinocțiu.
2. punct ~ = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, în care se află Soarele la echinocțiu.
3. (despre flori) care rămâne în fiecare zi 12 ore deschisă și 12 ore închisă; сarе se deschid și se închid la anumite ore.
 

echivalentogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. aequivalentogenesis, fr. équivalentogenèse)

1. concepție după сarе flagelii și pseudopodele se pot substitui reciproc (Elenchin).
 

aerofite

Parte de vorbire:  adj., s.f. pl.  
Etimologie: (fr. aérophytes)

1. epifite.
2. (plante) сarе trăiesc complet în aer, prinse de un suport.
3. (plante) cu muguri de regenerare aerieni.