Dictionar

ACET(O)-, ACETI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. acét/o/-, acéti-, cf. lat. acetum „oţet”)

1. „acid acetic”.
 

ACID(O)-, ACIDI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. acid/o/-, acidi-, cf. lat. acidus „acru”)

1. „acid”.
 

ORTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ortho-, cf. gr. orthos „drept, corect”)

1. I. „drept, corect, adevărat, normal; conform cu”.
2. II. „acid cu un grad superior de hidratare; derivat aromatic disubstituit”.
 

OX(I)-, OXID(O)-, -oxie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. ox/y/-, oxyd/o/-, -oxye, cf. gr. oxys „acru”)

1. „acid, ascuţit, muşcător; oxigen, oxid”.
 

OXAL(O)-, OXALI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. oxal/o/-, oxali-, cf. lat., gr. oxalis „măcriş”)

1. „acid oxalic, oxalat”.
 

-OXIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. oxys „acru, ascuțit”)

1. „acid, aciditate, aer, oxigen”.